Te pup!

Te pup! Şi-n sus, şi-n jos, pe mahmureală, pe frunte, pe buza de jos, pe sprânceana încruntată, pe zâmbet, pe gând, pe ambiţie. N-am fost niciodată un ţintaş bun, aşa că e posibil ca în loc de sus să te pup jos, în loc de mahmureală să-ţi pup vreo virtute, în loc de frunte să-ţi nimeresc glezna, în loc de buza de jos să te pup în talpă, sprânceana să o confund cu-n guler parfumat, în loc de zâmbet să pup o lacrimă, în loc de gând să pup o frunte plouată, în loc de ambiţie o să nimeresc nehotărârea pe culmile ei cele mai înalte.
Ceea ce trebuie să înţelegi tu este că sunt prea multe de pupat la tine ca să-mi pese măcar un pic de ce-apuc să pup.