Zile cu o pernă. Zile cu două perne

Uneori, ziua începe cu prânzul. Îți târăști lipa-lipa papucii prin casă și te proptești ca o umbră în spatele geamului. Azi nu ai chef să treci de cealaltă parte a lui. Îți iei lenea călduță și mare și vizitați frigiderul. Un ou mic e întors cu fundul spre tine - e supărat. De ce nu l-ai mâncat înainte de data de expirare? Nici ou prăjit, nici pui nu a putut să fie. Măcar de ornament, de Paște, dac-ar fi fost! Pui punct dialogului cu oul mustrător, închizi ușa, lipa-lipa, iar în pat, iar cu capul pe singura pernă de-acolo. Nu ți-e somn, dar visezi.
Uneori, ziua începe dimineața. Ca cea a bunicilor, când își duc fericiți cocoașa spre curte, să aleagă din grădină roșii proaspete pentru nepoți. Îți târăști lipa-lipa papucii prin casă și te proptești ca o umbră în spatele geamului. Zâmbești. În praful ferestrei, stă proaspăt desenată o inimă. Te uiți întrebător la degetul tău - pledează nevinovat. Masa e mică în dimineața asta. Alegi o farfurie, o furculiță frumoasă și cuțitul cel mai blând. Prăjești oul care încă nu s-a stricat și, din cofrajul cel nou, îi alegi o pereche. Între timp, soarele a căpătat curaj. Astăzi e frumos dincolo de geam! Prin inima din praf, orașul e mândru. E mândria aceea pe care o ai când știi că cineva s-a gândit să-și îndrepte spre tine degetul când a ales să facă o inimă curată în praf.
Faci cafea. De un pic de zahăr nu poate fi vorba, o să pui 2 lingurițe cu vârf. Miroși laptele - e bun, pui doar așa, pentru culoare. Alegi cana cea mai mare, iei din sertar o tavă cu brațe. Un pic de sare pe ouă, trei felii de pâine prăjită, un borcănel de dulceață, emoție să nu îți cadă nimic de pe tavă. Lipa-lipa spre dormitor.
Uneori, îți începi ziua ducând micul-dejun la pat celei care se face vinovată de inimile de pe fereastra bucătăriei tale. Sunt diminețile la care-i visat în fiecare după-amiază în care aveai doar o pernă în pat și, în frigider, un ou stricat.